Today's MOMENTS are tomorrow's MEMORIES

"Promise me you won't forget our laughs, our jokes, our smiles, our tears, our memories, our experiences, our friendship."

Cum ar fi sa te uiti la mine si sa vezi doar un trup? Cum ar fi ca dupa 4 luni, 6 luni, 3 ani, sa te uiti la mine si tot ce vezi sa fie un trup? Cum ar fi sa te uiti la mine si sa nu stii cine sunt? Sa te uiti la mine si sa te gandesti “Ar trebui sa fac cunostinta cu ea”, cand tu odata iti spuneai “cat de mult o iubesc!” Sa te uiti la mine si sa nu stii nimic, sa nu stii cine sunt, prin ce am trecut impreuna, momentele frumoase, momentele triste, momentele noastre. Momentele in care nu iti mai luai ochii de la mine, momentele in care imi spuneai ca ma iubesti…Iti mai amintesti? Momentele cand ma luai in brate si simteai caldura, iubirea, te simteai in siguranta. Momentele in care eu nu mai eram eu, tu nu mai erai tu, ci eram noi. Sa te uiti la mine si sa nu iti amintesti plimbarea din Herastrau sau cand ai stat treaz pana la 3 dimineata ca sa ma asculti, sa nu iti mai aduci aminte ce insemn pentru tine.

Cum ar fi sa te uiti la parintii tai si sa vezi doar doi oameni? Cum ar fi sa nu iti amintesti imbratisarile mamei sau glumele spuse de tatal tau in momentele in care te vedea trista? Cum ar fi sa uiti acel Craciun impreuna sau acele zile de nastere in care iti aduceau tortul pentru a sufla in lumanari? Sa te uiti la ei si sa stii ca ii iubesti, dar sa nu stii de ce...

Cum ar fi sa ma uit la tine si sa nu vad fericire? Sa vad o umbra cu un suflet, un suflet care acum nu imi mai apartine. Sa ma uit la tine si sa uit ca ma tineai de mana? Sa ma uit la un suflet care este strain. Sa ma uit la tine si sa nu ne vad pe noi…

Cum ar fi viata fara memorie? Ai putea spune ca ar fi destul de frumoasa; ai avea ocazia sa uiti tot raul, suferinta, tristetea, singuratatea prin care ai trecut. Dar ai face-o? Ai alege sa uiti? Dar, totusi, cu ce te ajuta? Uiti greseala facuta ca sa o mai faci inca odata? Sa ramai in acelasi stadiu al vietii? Nu, nu pentru asta am fost creati, am fost creati sa evoluam, sa avansam din toate punctele de vedere, nu sa stagnam. Pentru ca dupa o zi rea, vine una buna.

Cum ar fi viata fara memorie? Pai, te intreb pe tine, cum ar fi viata ta fara sa iti amintesti cea mai frumoasa zi pe care ai trait-o? Fara sa iti amintesti tot ce te face fericita, sa nu iti amintesti de persoanele iubite, de placerile tale, de fericirile tale, fara sa stii cine esti.

Cum ar fi viata fara memorie? Pentru mine ar fi cel mai urat vis din care as vrea sa ma trezesc cat mai repede. Nu pot trai uitandu-ma la parintii mei si sa nu stiu cine sunt ei. Nu pot trai uitandu-ma la ea si sa nu tin minte acele amintiri minunate. Nu pot trai uitandu-ma la el si sa nu stiu cat il iubesc. Nu pot trai fara amintirile mele, fara fericirile mele, fara greselile mele care ma fac Ana. Dar tu ai putea trai?

Cum ar fi viata fara memorie? Ca o zi de luni care se repeta. Vei trai aceeasi zi in fiecare zi, pentru ca de fiecare data cand te vei trezi nu vei stii cine esti si de ce esti aici. Nu vei stii cine e el, cine e ea, cine sunt ei. Nu vei stii cine esti tu, acea persoana din oglinda. Ati putea trai asa?

Cum ar fi viata fara memorie? Pentru mine, nu ar fi…Si nici pentru tine nu cred ca ar fi, deoarece pe parcursul fiecarui cuvant citit te-ai gandit la diferite persoane care te fac fericita, te fac ceea ce esti, te fac sa te ridici dimineata din pat. Nu ai putea trai fara aceste persoane. Insa, problema este ca unii oameni uita cat de mult inseamna pentru noi, asa ca hai astazi sa le amintin oamenilor dragi cat inseamna pentru noi, sa le multumim. Pentru ca viata fara memorie nu ar fi...