After 2 months...

Don't give up, the beginning is always the hardest.

De ce am lipsit? Pentru ca practic am renuntat. Am renuntat la ceva ce iubeam, la fericirea mea. De ce? Pentru ca mi-a fost frica. Mi-a fost frica sa lupt in continuare, dar cineva m-a incurajat si acestia ati fost voi. Acei voi care m-au intrebat “Cand mai postezi pe blog?” sau “ De ce nu mai postezi pe blog?” si mereu raspundeam cu “Nu vreau sa deschid acest subiect”. Si de ce? De ce nici pana in ziua de azi nu am deschis acest subiect? Pentru ca mi-a fost frica sa nu gresesc, mi-a fost frica sa nu va pierd…

De ce m-am intors? Pentru ca eu mereu va incurajam sa nu renuntati, indiferent ce se va intampla. Si totusi, daca eu renunt, cine sunt eu sa va mai spun sa nu o faceti? M-am intors pentru ca nu am terminat aici, nu e sfarsitul. Nu am terminat tot ce aveam de spus, ci acesta este doar inceputul. Inceputul meu de a va castiga si de a nu va pierde prea curand, fiindca sunteti pretiosi!

Scuza mea? Toti avem nevoie de pauze…pauza din mancatul unui anumit aliment, pauza intr-o relatie, pauza din ceea ce facem. Si toata pauza asta pentru ce? Ca sa simtiti ca va lipseste ceva, ca sa simtiti ce efect avea acel lucru asupra voastra, ca sa reveniti cu forte noi.

In final vreau doar sa va spun pentru probabil a o suta oara sa nu renuntati…eu nu am facut-o si stiu ca si voi puteti sa nu o faceti. Nu renuntati la ceea ce va place sa faceti, hobby-uri, nu renuntati la persoanele dragi, dar mai ales: Nu renuntati la fericire, pentru ca aveti dreptul la ea!